sâmbătă, 25 aprilie 2009
VIATA
Este pentru prima data cand postez ceva pe blog si momentul este de maxima intensitate in ce ma priveste, iar subiectul, dupa lunga cugetare, este ales si el intr-un moment de gandire profunda dar totodata putin confuza. In acest moment imi vin un milion de idei pe secunda cred despre ceea ce as putea scrie, despre subiectele pe care as vrea sa le abordez. Realizez ca toate aceste lucruri se rezuma la un singur cuvant: "VIATA". Probabil nu de putine ori fiecare om se intreaba de ce au loc anumite evenimente, lucruri, fapte, nu de putine ori nu gaseste raspuns la aceste intrebari si nu de putine ori renunta sa mai gaseasca.Pe de alta parte, in situatia in care gasesti raspunsul uneia/unora dintre intrebarile mai sus mentionate, adesea se intampla sa nu iti convina ceea ce ai descoperit, sa iti fie teama sa infrunti, incat sa nu iti mai doresti sa afli si alte adevaruri. Sunt de parere ca aici apare deja ideea de "slabiciune vs. tarie/putere". De cele mai multe ori iti doresti sa faci un lucru, insa te opresti la un moment dat pentru ca te gandesti "Ce vor spune ceilalti?"...ne raportam din pacate foarte mult la "ceilalti" (slabiciune vs. tarie/putere); de multe ori iti doresti sa faci un lucru, insa clachezi in momentul in care te confrunti cu firea ta (slabicune vs. tarie/putere), iar exemplele ar putea continua. Suntem slabi, nu recunoastem; ne este frica, nu recunoastem; ne ascundem, nu recunoastem; ne invartim in jurul cozii, nu recunoastem. Marturisesc si mai am speranta ca aceste lucruri le vom face sa fie efemere si vom trece peste toate. Putinele momente de adevar si de tarie sunt chiar cele mai frumoase si ai impresia ca ai urcat pe un piedestal de unde nu iti mai doresti sa cobori niciodata.... (Despre aceasta parte a omului, in care are momentele sale de adevar si fericire, implinire, voi mai dori sa imi exprim parerea altadata pentru ca am foarte multe de spus si la acest capitol,voi argumenta de ce am spus "putinele"). Pana atunci cred ca acesta este primul episod al VIETII noastre si nu viata intreaga, este intriga vietii. Astept deznodamantul. In final, o vorba care mi-a venit acum in minte este:"NU NE DUELAM CU VIATA!" (imi place ceea ce transmite)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)